Proiectele de parteneriat educaţional, iniţiate pentru dezvoltarea personalităţii elevului, a unităţii şcolare  şi a comunităţii locale

                                                                   Prof. înv. primar Tudorache Loredana-Ştefania

                                         Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu” Ipoteşti, judeţul Botoşani

             În formarea personalităţii umane, scopul final al societăţii noastre, şcolii îi revin sarcini complexe şi de înaltă răspundere. Îndeplinirea acestei misiuni presupune evitarea rebuturilor şi pierderilor de valori umane.

             În şcoală, tânărul îşi formează şi exersează capacitatea de adaptare la cerinţele impuse de complexitatea şi mobilitatea vieţii sociale. Rapiditatea cu care evoluează viaţa socio-culturală contemporană face ca efortul omului în vederea acestei adaptări să devină din ce în ce mai intens. Omul, ca element activ al societăţii, trebuie să selecteze şi să asimileze continuu informaţii, să transfere de la o activitate la alta cunoştinţe asimilate şi deprinderile formate, să dovedească abilitate şi promptitudine în a lua decizii corecte, să dovedească iniţiativă, independenţă şi creativitate în gândire, perseverenţă în învingerea dificultăţilor, stabilitate emoţională optimă, capacitate de autoreglare şi alte trăsături de personalitate.

             Formarea capacităţilor de adaptare la diverse situaţii de viaţă este condiţionată, într-o mare măsură, de găsirea modalităţilor optime de instruire şi de învăţare, în conformitate cu noile cuceriri ale ştiinţei contemporane. Această cerinţă impune şcolii contemporane de toate gradele să acorde o atenţie deosebită aspectelor educative ale învăţământului, accentuând cerinţa ca învăţământul să formeze o morală sănătoasă, conştienţi de menirea pe care o au.

             În actuala structură a sistemului de învăţământ din ţara noastră, învăţământul primar ocupă un loc bine conturat, cu funcţii şi sarcini precise. Activitatea desfăşurată în clasele mici se integrează organic în sistemul unitar de instruire şi educare a elevilor. Ea vizează formarea în perspectivă a personalităţii elevului, înarmarea lui cu unele elemente de bază ale culturii, ştiinţei, tehnicii şi artei contemporane. În acelaşi timp se urmăreşte formarea la elevi a unor reprezentări, noţiuni şi convingeri morale, care să se manifeste în viaţă printr-o conduită morală specifică epocii noastre.

             În condiţiile actualei explozii informaţionale, elevul nu mai poate fi un simplu depozit de informaţii, ci trebuie să devină un factor activ, capabil să se folosească de instrumentele muncii intelectuale în vederea propriei sale formări. Apare absolut necesară dezvoltarea unor valori formative superioare: gândirea creatoare, interesul şi dragostea pentru cunoaştere, spiritul de observaţie şi investigaţie, capacitatea de evaluare a deciziilor luate şi a produselor rezultate din activităţile întreprinse.

             De-a lungul anilor, în orice unitate şcolară, s-au realizat, semnat şi pus în practică proiecte de parteneriat educaţional cu diverse instituţii. Astfel, pe lângă şcoală, în educaţie s-au implicat: alte şcoli şi grădiniţe, biserica, familia, comunitatea locală, biblioteci, muzee, case memoriale, ONG-uri, pentru activităţi diverse în folosul ambilor parteneri. Proiectele propuse, cu scopuri şi obiective bine determinate, au fost pentru toate categoriile de elevi, pentru diferite activităţi extraşcolare: excursii, vizite, schimburi de experienţă între şcoli, ecologizare, voluntariat, competiţii.

             Acţiunile desfăşurate au fost de cunoaştere a partenerilor, stabilind relaţii de prietenie, cooperare, ajutorare, întrajutorare, acţiuni de binefacere, participare la concursuri, implicarea în activităţi, având loc la nivel local, naţional şi internaţional.

             Varietatea beneficiilor, precum şi a beneficiarilor, implicarea factorilor activi în derularea parteneriatelor, îndeplinirea obiectivelor propuse au constituit puncte tari. Toţi au fost câştigaţi în urma implicării: noi prieteni şi noi orizonturi de descoperit şi vizitat, curăţenie în şcoală şi înfrumuseţarea ei, ecologizarea curţii şcolii, a împrejurimilor, colectare de deşeuri, schimb de experienţă, însuşire de noi informaţii, dobândire de competenţe,  obţinere de premii în bani, diplome, produse: cărţi, plante, costume, etc.

             Partenerii proiectelor au avut parte de o experienţă plăcută, utilă şi interesantă. Elevii au dobândit noi cunoştinţe, şi-au dezvoltat aptitudinile, competenţele, motivaţia, creativitatea, şi-au modelat caracterul, iar şcoala s-a remarcat prin elevi deosebiţi şi activităţi alese, dar şi prin cadrele didactice remarcante.

             Dezvoltarea personală a elevului, prestigiul crescut al şcolii, făcându-se cunoscută şi fiind  apreciată la adevărata sa valoare, câştigul comunităţii locale sunt principalele ţinte urmărite prin iniţierea proiectelor şi schimburilor   pedagogice din cadrul învăţării de-a lungul vieţii ca mijloace de  formare, dezvoltare şi evaluare a   competenţelor cheie.

             Educaţia formală, informală şi mai ales cea nonformală, prin astfel de activităţi, complexe, bine documentate şi organizate, contribuie la insuflarea valorilor culturale, artistice, spirituale, civice copilului, viitorului adult, cetăţean al unei lumi mereu în schimbare, cu aceleaşi pretenţii şi cerinţe în materie de respect, patriotism, comportament adecvat, civilizat în diverse situaţii concrete. Astfel, potenţialul educaţiei nonformale este deosebit în dezvoltarea competenţelor cheie necesare de-a lungul întregii vieţi. De aceea aceasta trebuie exploatată la momentul oportun pe factorul activ al societăţii, pentru dezvoltarea personală şi socială!