loristefitudorache

Pe urmele lui Eminescu

Prof. înv. primar Tudorache Loredana-Ştefania

Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu” Ipoteşti

Com. Mihai Eminescu, judeţul Botoşani

Mă mândresc că sunt român şi mai ales că trăiesc pe meleagurile eminesciene, în comuna Mihai Eminescu din judeţul Botoşani. Nu mulţi au ocazia să calce pe urmele marelui poet naţional şi universal . Eu pot face acest lucru foarte des şi mi se pare extraordinar. Opera sa este foarte valoroasă şi unică. Originalitatea sa este recunoscută pe plan internaţional.

Pe plaiurile mele natale, judeţul Botoşani , există foarte multe personalităţi : George Enescu, compozitor, dirijor, pianist şi violonist, Nicolae Iorga, istoric, Octav Onicescu, matematician, Octav Băncilă, pictor, Ştefan Luchian, pictor, Grigore Antipa, biolog , Petre Şuşter, Teoctist Arăpaşu etc.

Niciunul nu îmi este atât de aproape şi fizic, şi sufleteşte ca şi marele poet Eminescu, băiatul simplu şi modest care a iubit şi divinizat natura întreagă cu lună, stele, luceferi, codrul cu păsări şi lacul mereu aproape, teiul, plopii fără soţ, dar care a mai scris celebrele scrisori sau „Făt-Frumos din lacrimă”.

Casa sa memorială, complexul muzeal Memorialul Mihai Eminescu, biserica din sat, veche şi monumentală, clopotniţa şi bisericuţa familiei sale, dar şi lacul codrilor albastru încărcat cu nuferi galbeni se găsesc la doar trei-patru kilometri de satul unde locuiesc, Stânceşti. Toate acestea reamintesc de impresionantul poet, geniul care nu a fost înţeles şi care inspiră şi acum pe unii, natura având un loc special în creaţia sa. Ei devin adesea emoţionaţi, visători, chiar talentaţi datorită mărturiilor existenţei poetului, precum casa, biserica şi mormântul familiei, teiul, lacul, plopii…

Lucrez la Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Ipoteşti şi în fiecare zi am oportunitatea de a trece pe lângă casa memorială Mihai Eminescu, moment în care emoţii şi fiori mă cuprind…

Locuiesc în satul Stânceşti, din regiunea de nord a României, într-un ţinut de deal cu peisaje de neuitat, un sat modest, bătrân, dar totuşi mereu tânăr, loc încărcat de istorie, deoarece biserica Călimachi este considerat monument istoric recunoscut şi faimos, dar şi cetăţile dacice descoperite constituie un izvor nesecat al originilor noastre.

La 4 km de Botoşani se află un complex fortificat format din două cetăţi traco-getice, din secolele VI-III î.H. Ele au fost construite dintr-un val de pământ cu şanţ de apărare şi au o suprafaţă totală de 50 hectare. Aspectul cetăţilor impresionează şi astăzi, valul de pământ având încă 5 metri înălţime, iar şanţul de apărare o adâncime de 6-7 metri. Descoperită la mijlocul sec. XX, cetatea de la Stânceşti, jud. Botoşani, este una de mari dimensiuni, alcătuită din două mari aşezări – este practic o cetate dublă, aşezată pe un deal cu pantă lină, într-o zonă de şes, la ieşirea din Botoşani spre Suceava. Informaţiile descoperite aduc noutăţi despre strămoşii noştri, lucru important pentru trecutul nostru, dar şi pentru prezent.

O piesă de tezaur a fost găsită în acelaşi loc, fiind vorba de un animal fabulos – cap de mistreţ, trup de peşte şi coadă de pasăre – din aur, de aproximativ 30 centimetri lungime. Peştele (mistreţ, peşte, pasăre) face trimitere la cele 3 elemente ale naturii: pământ, apă, aer, iar legenda spune: atunci când regele dac ar fi ajuns la cetatea Stânceşti şi a dăruit peştele de aur căpeteniei cetăţii, ar fi spus: "să fiţi necruţători precum mistreţul, să vă strecuraţi printre duşmani precum peştele şi să vă năpustiţi asupra lor precum pasărea! "

De aceea, încă o dată, meleagurile eminesciene par a fi misterioase, mereu provocatoare . Nu poţi şti niciodată pe unde a trecut marele luceafăr românesc sau un alt mare rege…

Puteţi încerca senzaţia pe care o am mereu, în fiecare zi când cutreier plaiurile natale!